Dragă Cristina,
Respiră, calmează-te și fii fericită ca ai trecut razant pe lângă încă o chestie nasoală care ți se putea întâmpla. Singurul lucru care te-a salvat a fost că ți-ai amintit la timp cât de important este să fii sinceră 100% și să te exprimi EXACT AȘA CUM SIMȚI!
Trebuie să ții minte asta! Exprimă-te cum simți și NICIODATĂ nu mai face nimic de complezență, indiferent cât de bine ar da în ochii celorlalți. Înainte să faci orice - orice, te rog să te gândești măcar un minut. Nu la consecințe, nu la impresia pe care o faci, ci la CE naiba SIMȚI! Dacă îți poți spune 100% sincer că aia vrei să faci, fă-o. Dacă există cel mai mic dubiu în mintea și/sau în sufletul tău (da, da, ăla inexistent), atunci nu o face pentru că nu îți va aduce nimic bun.
Din toate experiențele tale de până acum, în cazul în care nu ești sigură ce ai învățat și ce nu, gândește-te și respectă o singură regulă. O știi prea bine. Ține-te departe, indiferent ce. Sună aiurea, dar știi că am dreptate.
Tu, care ceri dovezi și certitudini și chestii palpabile, ai avut și dovezi și certitudini și cel mai palpabil exemplu de până acum. Ia partea bună a situației și bucură-te de asta. Uneori toate drumurile duc într-un anumit loc. Tu ai fost deja în locul acela și ți-a ajuns.
Ca să înțelegi cât de mult ai crescut și cât de mult te-ai schimbat ai reușit să fii cu totul și cu totul o altă Cristina decât ai fost în trecut. Ai reușit asta doar pentru că nu ai cedat impulsului de moment, acela de a te lasa condusă. Acum știi. Tu nu ești făcută să fii condusă. Ai o certitudine în plus în dulapul tău cu certitudini. Există demență plăcută și există demență nocivă. Dacă ești sinceră cu tine vei ajunge să te bucuri de cea plăcută.
Ești singurul om care te poate proteja. Și cu cât ești mai deschisă cu tine și cu ceea ce îți dorești, cu atât vei ști mai bine ce să faci. Important este să te întrebi înainte și să-ți răspunzi ție, nu celorlalți.
Vreau să citești această postare de câte ori ești confuză și să-ți aduci aminte de ziua asta de câte ori ai nevoie să faci ceea ce este corect. Sună ca un americănism, însa ai scris aici pentru că asta ai vrut tu să faci. Nimic altceva nu mai contează.
Ești bine și ești pe cale să te faci complet bine.
Te plac. Încă nu te iubesc, dar o voi face și pe asta :)
Fii sincerăăă!!!
Fii sincerăăă!!!
Fii sincerăăă!!!
Uneori nori, alteori soare și, de cele mai multe ori, gânduri printre rânduri :)
Se afișează postările cu eticheta tu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tu. Afișați toate postările
joi, 28 august 2014
marți, 24 februarie 2009
Poveste de Dragobete
Eu...am aproape toate șosetele roz, roșii sau de pluș. Le port după cum le găsesc, aproape niciodată perechi.
Tu ai toate șosetele negre, le alegi atent, mereu pereche.
Am zeci de perechi de chiloți, care de care mai mici, mai pestriți, mai roșii, mai roz, mai tărcați...
Tu ai perechile tale de boxeri, toate aceeași marcă, obsesiv aș spune :P
Eu merg la duș atentă, când apa e fierbinte, mă săpunesc cu gelul meu din flori de cireșe pe față cu gel scrub pe picioare cu săpun de picioare, apoi ies atentă să nu fac apă pe jos...lăsând baia ordonată...
Tu mergi la duș, te speli stropind toată baia, apoi mânjesti chiuveta cu pastă de dinți, arunci prosopul ud pe pat, și-l uiți acolo.
Eu vin și verific, bălmăjesc o critică, deși știu că îmi place să strâng după tine. Dacă ai fi prea ordonat, mi-ai "fura" din lucrurile de făcut când sunt agitată :)
Eu sunt copilul plângăcios care are o jenă din cinci în cinci minute. Tu ești maturul speriat care îmi scoate soarele pe cer de sub orice cortină.
Eu sunt fetița rasfățată care țipă și dansează doar ca să-ți atragă atenția. De cele mai multe ori funcționează...
Sunt fetiță mai des decat sunt femeie? Și ce dacă? Acolo, în brațele tale e întotdeauna cald, liniștitor și mai bine decât în orice alt loc de pe planetă.
În fiecare moment dificil trebuie doar să-mi imaginez că-mi înfund nasul în pieptul tău...că te respir și mintea mea devine senină...
Tu ești serios, tu ești grijuliu, tu esti responsabil, tu esti atent. Eu sunt nebună, am lumea mea, universul meu paralel unde piticii aduc internetul în spinare, animalele vorbesc, plantele au personalitate, ceilalti oameni sunt bule de energie...
Tu imi vorbești matematic, eu îmi frâng ideile încercand să fac calcule...
Ajungem la punctul comun, tu mergi, eu plutesc. Acolo, în punctul nostru comun nu contează cum am ajuns, contează că suntem una și aceeasi persoană. Un TOT!
Tu pregătești baia cu spuma,bețisoare parfumate,lumânări, eu vreau să mă balacesc până mi se încrețeste pielea...
Și stăm amândoi...roșii în obraji, fumăm, bem șampanie, și ne uitam la filme pe laptop...
Știu că nu-ți place să mă cațăr pe marginea căzii, dar o fac reflex. Și-n plus, tare mă amuză cât esti de grijuliu. Și dacă am să cad ce? TU ai să-mi oblojești rănile! Și-ai să poți spune "ți-am spus eu!".
Aștept să mă înfășori în prosop, să mă usuci, să mă ții strâns în brațe așa udă și tremurând.
Nu mi-e frică! Nu-mi mai e frică că n-am să găsesc pe nimeni acasă, că n-are sa fie acasă, că n-are cine să mă întrebe ce mă doare, că n-are cine să se uite în ochii mei, că n-am pe cine să caut, pe cine să cicălesc, pe cine să aștept, pe cine să adulmec!
Tu ești acela care-mi pune o mie de întrebări vrând să cotropească micul meu univers. Eu zic ca ești pisălog, încercând să-ți citesc mințile...Nu-ți pun întrebări, nu pentru că nu vreau să știu, ci pentru că privind în sufletul tău...văd atât de multă iubire, încât mă sperie uneori.
Avem de construit lumea noastră...și-am venit fiecare cu uneltele lui, Eu din doua lumi, una reală și rea, alta de basm dar mult prea privată...
Cum era lumea ta? Nu știu, și nici nu vreau să știu. Văd in fiecare zi cat lupți pentru noi...pentru universul nostru, rupt de tot dintre ceilalți.
Nebuna și rebela din mine are de învățat un numar: 2! Copilului din mine îi trebuie multă atenție și răsfăț. Femeia din mine știe însă un singur lucru : TU.
Cum e să-ți construiești o lume întreagă în brațele celui de lângă tine? Cum e să-l respiri în fiecare moment? Cum e sa devii dependent de el...?
Avem lumea noastră, ritualurile noastre, noi-ul creeat și hrănit cu iubire, nesătul uneori.
Te vreau acolo. În lumea mea, în patul nostru, în cada noastră...în vacanțele noastre, în amintirile noastre...
în tot ce e in doi!
Tu ai toate șosetele negre, le alegi atent, mereu pereche.
Am zeci de perechi de chiloți, care de care mai mici, mai pestriți, mai roșii, mai roz, mai tărcați...
Tu ai perechile tale de boxeri, toate aceeași marcă, obsesiv aș spune :P
Eu merg la duș atentă, când apa e fierbinte, mă săpunesc cu gelul meu din flori de cireșe pe față cu gel scrub pe picioare cu săpun de picioare, apoi ies atentă să nu fac apă pe jos...lăsând baia ordonată...
Tu mergi la duș, te speli stropind toată baia, apoi mânjesti chiuveta cu pastă de dinți, arunci prosopul ud pe pat, și-l uiți acolo.
Eu vin și verific, bălmăjesc o critică, deși știu că îmi place să strâng după tine. Dacă ai fi prea ordonat, mi-ai "fura" din lucrurile de făcut când sunt agitată :)
Eu sunt copilul plângăcios care are o jenă din cinci în cinci minute. Tu ești maturul speriat care îmi scoate soarele pe cer de sub orice cortină.
Eu sunt fetița rasfățată care țipă și dansează doar ca să-ți atragă atenția. De cele mai multe ori funcționează...
Sunt fetiță mai des decat sunt femeie? Și ce dacă? Acolo, în brațele tale e întotdeauna cald, liniștitor și mai bine decât în orice alt loc de pe planetă.
În fiecare moment dificil trebuie doar să-mi imaginez că-mi înfund nasul în pieptul tău...că te respir și mintea mea devine senină...
Tu ești serios, tu ești grijuliu, tu esti responsabil, tu esti atent. Eu sunt nebună, am lumea mea, universul meu paralel unde piticii aduc internetul în spinare, animalele vorbesc, plantele au personalitate, ceilalti oameni sunt bule de energie...
Tu imi vorbești matematic, eu îmi frâng ideile încercand să fac calcule...
Ajungem la punctul comun, tu mergi, eu plutesc. Acolo, în punctul nostru comun nu contează cum am ajuns, contează că suntem una și aceeasi persoană. Un TOT!
Tu pregătești baia cu spuma,bețisoare parfumate,lumânări, eu vreau să mă balacesc până mi se încrețeste pielea...
Și stăm amândoi...roșii în obraji, fumăm, bem șampanie, și ne uitam la filme pe laptop...
Știu că nu-ți place să mă cațăr pe marginea căzii, dar o fac reflex. Și-n plus, tare mă amuză cât esti de grijuliu. Și dacă am să cad ce? TU ai să-mi oblojești rănile! Și-ai să poți spune "ți-am spus eu!".
Aștept să mă înfășori în prosop, să mă usuci, să mă ții strâns în brațe așa udă și tremurând.
Nu mi-e frică! Nu-mi mai e frică că n-am să găsesc pe nimeni acasă, că n-are sa fie acasă, că n-are cine să mă întrebe ce mă doare, că n-are cine să se uite în ochii mei, că n-am pe cine să caut, pe cine să cicălesc, pe cine să aștept, pe cine să adulmec!
Tu ești acela care-mi pune o mie de întrebări vrând să cotropească micul meu univers. Eu zic ca ești pisălog, încercând să-ți citesc mințile...Nu-ți pun întrebări, nu pentru că nu vreau să știu, ci pentru că privind în sufletul tău...văd atât de multă iubire, încât mă sperie uneori.
Avem de construit lumea noastră...și-am venit fiecare cu uneltele lui, Eu din doua lumi, una reală și rea, alta de basm dar mult prea privată...
Cum era lumea ta? Nu știu, și nici nu vreau să știu. Văd in fiecare zi cat lupți pentru noi...pentru universul nostru, rupt de tot dintre ceilalți.
Nebuna și rebela din mine are de învățat un numar: 2! Copilului din mine îi trebuie multă atenție și răsfăț. Femeia din mine știe însă un singur lucru : TU.

Cum e să-ți construiești o lume întreagă în brațele celui de lângă tine? Cum e să-l respiri în fiecare moment? Cum e sa devii dependent de el...?
Avem lumea noastră, ritualurile noastre, noi-ul creeat și hrănit cu iubire, nesătul uneori.
Te vreau acolo. În lumea mea, în patul nostru, în cada noastră...în vacanțele noastre, în amintirile noastre...
în tot ce e in doi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)