Știi ce ți se potrivește?

În general (aproape) orice ne propunem are șansa să ni se și întâmple. Ok, nu vorbesc despre cazurile în care te încăpățânezi tu să rămâi închis în realitatea ta subiectivă.
Nu degeaba zice americanu că noi NU vedem lucrurile cum sunt ele (lucrurile) ci le vedem cum suntem noi (oamenii). E mai profundă vorba asta și vrea să ne spună că suntem orbi în fața propriilor emoții.
Ești furios, ai să vezi totul o catastrofă, esti amorezat, o să-ți zboare fluturași roz printre urechi. 
Dintr-un motiv sau altul, cu toții ne dorim partea aia cu fluturașii roz. Chiar și eu mi-am dorit-o, la un moment dat.
Din alte multe variate motive...avem tendința să considerăm ca tot ceea ce NU e fluturaș roz, e o catastrofă.
Cum ar zice românul, nu vrem jumătăți de măsură. Din nou, am trecut și eu pe aici.
Când voiam totul sau nimic, alb sau negru, moartă sau vie.
Între timp...m-am cam sucit :) .
Asta nu înseamnă nici că mă mulțumesc cu puțin și nici că voi face compromisuri. Înseamnă doar ca n-o să mă rezum la a căuta fericirea supremă, considerând că până acolo, nimic nu mă mulțumește. 

Și, ne întoarcem la partea cu ceea ce ne dorim, ni se și întâmplă. Nu pentru că ar exista un destin care lipește piese de puzzle în galaxie. Ci pentru că suntem înzestrați cu puterea de a schimba lucrurile în favoarea noastră. Pardon, în direcția în care ne dorim să mergem.
Mai rămâne ceva totuși...să știm ce vrem. Să ni se potrivească. Să se integreze în modul nostru de a fi.
De ce trebuie să existe dorințe comune de genul “vreau să fiu fericită”, ”vreau o familie”, ” vreau să câștig la loto” ?
Fericirea mea nu este a ta și vice-versa. Distracția care mie-mi crește pulsul s-ar putea ca pe tine să te oripileze iar familia stereotip din filme, n-are deloc de-a face cu familia pe care (POATE) o voi avea (sau nu) eu într-o bună zi.
Dar, pentru că nu vedem lucrurile cum sunt ele, ci cum suntem noi, avem tendința să ne supra-estimăm și să ne punem dorințe nerealiste.
Și nu e ca și cum dorința odată agățată în copac, înflorește și tu o culegi la toamnă.
E ca și cum, odată ce ȘTII (voi sublinia) ce vrei și analizezi CLAR ce poți, începi să lucrezi la tine astfel încât să fii în fiecare moment cu un pas mai aproape de planurile tale.

Poate ești un om norocos. Și, în acest caz vei avea parte doar de întâmplări satisfăcătoare.
Dar, dacă ești ca mine, un om veșnic neliniștit care îl are pe ” DE CE” în față…vei vrea mereu să știi mai mult, să poți mai mult, să simți mai mult, etc. Și atunci…fie te organizezi, fie te enervezi.

Evident, am trecut și eu pe-acolo. Prin nervi :)