Imi place foarte mult parodierea momentul genial al personajelor de desene animate. Da, ma refer la acel beculet care se aprinde buclucas deasupra capului, clipoceste inocent, "i'm here, i'm here" si personajul se lumineaza (mai mult sau mai putin de la reflexie). De obicei ideea geniala stimulata sau asistata de beculet, dureaza putin, se dovedeste a fi una proasta. Insa momentul?Momentul de glorie, constientizarea ideei, puterea cerebrala a personajului, sunt de fiecare data uimitoare. De fiecare data ofera energia necesara pentru o noua incercare, un nou inceput, un crez al convingerii, atat de sine cat si a celorlalti.
later edit:
Pentru ca am inceput aceasta postare aseara, si n-am reusit s-o inchei, fiind mult mai tentata de un bol cu cartofi prajiti (YES!I EAT!) voi incerca sa-mi aduc ideea la bun sfarsit, tinand cont macar de mood-ul anterior.
Vorbeam de apogeul de geniu al personajelor de desene animate. Creier incins, temperaturi de peste 30 de grade.
Pana la urma lumea lor ar putea fi mai buna numai si pentru faptul ca isi permit o cadere libera de la orice altitudine, in orice moment, avariile fiind minore. Si nu cedeaza!
Lumea mea de pokemon, plina de artificii a fost intr-un moment de "lumina"... nu stiu pe care dintre umeri mi-a crescut becul (sau parca acolo erau dracusorul si ingerasul) insa ideea a venit. Initial era raspunsul tuturor problemelor, cheia spre succes (evident in afaceri) pentru ca in momentele imediat urmatoare sa se topeasca asemeni unei inghetzate. Nici nu i-am retinut aroma...
My point is? Nu ma incadrez deloc in parametrii de inceput, cuprins si incheiere, insa la partea cu intriga am mereu cate o cireasa suculenta de aruncat peste frisca...
Intrebarea e urmatoarea, si rog cititorii sa ma lamureasca: IPOTETIC (deja am o problema) vorbind daca s-ar pune problema de relatie serioasa,cu partenerul actual, de un angajament sentimental de lunga durata, cum ati reactiona?
Ascult cu mare interes orice poveste cu happy end, savurez o barfulitza de cuplu oricand si ma bucur alaturi de toti amicii mei indragostiti, INSA, cand se pune problema de MINE...desi e ceea ce-mi doresc (sa fiu fericita,multumita,etc) ideea de relatie ...serioasa...ma face sa-mi iau picioarele in spinare si s-o iau la sanatoasa. Si mi s-a spus acest lucru insa nici nu l-am luat in calcul ca stimul auditiv macar. "tie ti-e frica de relatii" Noooo! No way! "vrei libertate" Really? "daca ceva merge prea bine, te sperii si fugi" eu??? "cand lucrurile devin serioase ai tendinta sa calci in picioare omul de langa tine" Excuse me!?!?!
Sa inteleg ca intregul meu univers construit pe convingeri,concluzii,decizii, este DEFECT? Subconstientul meu lupta pervers cu partea constienta? Doua dintre partile avariate mi-au confirmat acest lucru, si o a treia neimplicata si obiectiva.
And now what???
Postări
