Se afișează postările cu eticheta caini vagabonzi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta caini vagabonzi. Afișați toate postările

vineri, 30 aprilie 2010

DE CE sa ucizi animale nevinovate?

...domnule prefect al capitalei Mihai Cristian Atănăsoaei?

Pana in momentul de fata autoritatile au privit de sus initiativele ONG-urilor de-a steriliza animalele fara stapan.
Adaposturile de animale apartin majoritatea tot ONG-urilor si voluntarilor iubitori de animale desi cu siguranta exista un buget dat de UE pentru astfel adaposturi.
In ultimii ani problema animalelor fara stapan care bantuie pe strazile capitalei (si nu numai) a devenit una tot mai dureroasa.
Pe de-o parte exista iubitorii de animale (CARE iau atitudine) si la celalalt capat de franghie stau autoritatile cu ghimpele in coaste.
Nu este estetic sa avem animale pe strazi.
Sunt periculoase, bolnave, agresive, imprastie microbi. Nu-i asa?

Eu personal nu sunt o fanatica, inteleg si aspectele negative ale animalelor fara stapan insa am tot sperat ca acel proiect de lege pentru infiintarea Politiei Animalelor (pe modelul americanilor) va fi aprobat si ca se vor lua masuri din "fruncea tarii" asa cum ar fi normal intr-o tara europeana.
E adevarat ca peste "7.000 de bucureşteni au fost muşcaţi de câini fără adăpost, în 2009" dar nu am gasit nici o statistica despre animalele ucise cu cruzime sau maltratate de cei ce se autodenumesc "specie superioara"...
N-ati vrea sa vedeti imagini nici voi cei ce nu iubiti animalele pentru ca nu sunt deloc placute.
Alegem sa privim in cealalta directie cand vine vorba de un caine batut, de o pisica ucisa (de niste progenituri de om!) de un cal infometat, pentru ca sunt PREA DURE PENTRU NOI CEI CU SUFLET MARE! Pentru ca ei nu pot sa vorbeasca, sa se roage pentru viata lor si pentru mila celor care POT face ceva!
Iar acum...ca o masura extrema...alege cineva (platit,votat de noi) calea drastica. De ce domnule prefect? Pentru ca vrei sa motivezi iubitorii de animale sa adopte cat mai mult?
E mult de discutat aici, despre cultura noastra ca romani, despre ce inseamna un animal in casa, despre CUM ar trebui sa ne comportam cu animalele, despre protectia lor, despre...offf... despre atat de multe incat poate abia generatiile viitoare (daca parintii vor educa!) vor putea sa puna in practica acest tip de comportament.
DAR pana atunci mie mi se va interzice sa ajut un biet animal fara adapost? Trebuie sa aleg intre a-l adopta si a-l ucide? Optiunile de A-L AJUTA, a-l hrani si A-L STERILIZA mi-au fost luate?
Pentru ca nu e estetic sa existe caini pe strada? Pentru ca vin oameni muscati de cainii pe care incearca sa-i bata? Pentru ca exista animale atat de traumatizate incat ataca ca metoda de supravietuire?
DA, stiu ce inseamna sa fi muscat de caine (de catea cu pui mai bine spus) dar totusi niciodata nu m-a muscat un caine vagabond...desi am circulat si noaptea, si prin locuri populate de maidanezi agresivi sau pasnici!
La arhicunoscuta intrebare "Daca copilul tau ar fi muscat de un caine?" voi raspunde : NU, copilul meu n-ar putea sa fie muscat de un caine, sunt absolut SIGURA! Pentru ca el VA FI EDUCAT sa nu puna mana pe animale, sa nu le mangaie, sa nu le traga de coada decat daca ii sunt colegi de camera :) Exista dispozitive de protectie, exista parinti care trebuie sa-si insoteasca copii (chiar si la joaca datorita societatii in care traim) asa ca un biet caine e ultima mea grija!

In alta ordine de idei, din simpatie pentru ideea care a stat la baza, m-am alaturat astazi celor ce s-au strans in fata prefecturii Bucuresti sa protesteze impotriva celor ce vor sa ucida:
"Maidanezii din adaposturile speciale ale Municipalitatii Bucuresti vor fi eutanasiati daca nu sint adoptati in termen de sapte zile, conform unui proiect de lege prezentat marti de prefectul Mihai Cristian Atanasoaie si inaintat saptamina trecuta Comisiei pentru Administratie Publica din Camera Deputatilor. Cainii bolnavi si agresivi vor fi eutanasiati imediat dupa ce ajung in adaposturile speciale, evaluarea urmind sa fie facuta de medicii veterinari de la adapost. In acest moment, ONG-urile sustin ca pe strazile din Bucuresti sint 40.000 de ciini maidanezi, in timp de Primaria sustine ca sint circa 100.000 de maidanezi."



Nu se va intampla asa ceva niciodata domnule prefect!


miercuri, 28 ianuarie 2009

Intr-o lume perfecta

...nu exista zile triste...
Nu exista zile mohorate si ploioase, nu exista cer gri, vant rece, asfalt ud si murdar, copaci goi scheletici, pasari zgriburite, munti de gunoaie, stradute care miros a urina, zgomod vulgar, sirene de ambulante blocate in trafic, bolnavi care-si asteapta medicii...
Nu sunt deloc trista, poate-ar trebui, sa vad, sa simt mai des, sa aud, sa nu ignor suferinta celor din jur, sa nu ma ascund in lumea mea roz de toata durerea ce se lasa purtata de vant pe crestetul fiecaruia dintre noi, la un moment dat.
Mi-e teama uneori...cand ies din casa, si merg cu capul in jos, grabita, s-ajung cat mai repede la birou...sa nu casc ochii la lume...sa nu aud nimic...
Ati vazut vreodata privirea cainilor vagabonzi? Iarna? I-ati vazut cum stau chirciti pe langa vreo sursa de caldura? Se plimba repede si prudenti, ocolind oamenii, si cand te uiti spre el fuge, fara sa aiba curajul sa te priveasca in ochi? Daca totusi le vezi ochii...acei ochi mari, caprui, parca pe jumatate inchisi ce ascund atat de multa frica si tristete... Coditele lor stau vesnic ascunse intre picioare, urechile lor au uitat sa se ridice, nu mai sunt curiosi si nici veseli...chiar daca le dai mancare, se apropie prudent...asteptand parca o capcana...
Cei bolnavi...Doamne, asteptand cuminti in suferinta lor...nu plang, nu vor decat liniste...intr-un oras in care linistea a apus demult.
Ati vazut vreodata mainile unui cersetor batran? Ati vazut cata rusine ascunde chipul lor? Indiferent de nationalitate, cei batrani, par sa fi prins alte vremuri, mai demne...Nu vorbesc de aurolacii ametiti care duhnesc a bronz, vorbesc de batranii curati, care intind o mana trecatorilor...Batranele care vand servetele la metrou, si tin o iconita in mana...
Cei care in ciuda anilor multi ce-i duc in spate, stau cat e ziua de lunga la mila oamenilor grabiti ce rareori ajung sa-i observe... Cei care n-au familii...n-au loc in azilul de batrani, n-au case, asigurari medicale, n-au o masa calda...
Nu stie nimeni cat traiesc...Cand mor?Unde se duc? Unde dorm?Ce mananca? Cum suna vocea lor?Ce inseamna viata lor?E cineva curios?
Ce vad...(uneori cand am curajul sa ma uit) si ma intristeaza...oamenii saraci. Saraci, decenti, curati, insa modest imbracati... Iti dai seama de oboseala lor, de aerul lor pierdut, le privesti mainile...parul, pantofii...Toate sunt ingrijite, insa toate sunt ponosite. Fac parte dintr-o alta lume, o lume in care viata inseamna munca de dimineata pana seara, pe bani putini...
Uneori vad cate o mama, modest imbracata, imbatranita prematur, alaturi copilul, straluceste. Copilul are hainutele noi, este dolofan, rade. Ea...incearca sa-i zambeasca, in ciuda oboselii ce i se ghiceste in fiecare gest. Traieste pentru el. O aud mental "sa-i fie lui mai bine".
Nu trag nici o concluzie...nu judec, nu ma intreb de ce, sau cum...vad o imagine, plec capul...pentru ca in lumea mea e mai bine.
In lumea mea am timp sa analizez si sa observ detalii...In lumea mea fug de aceste imagini triste, le vad, ma dor, dar le uit imediat, si de cele mai multe ori...ridic din umeri neputincioasa...
Daca-mi imaginez o zi perfecta, pare superficial sa vizualizez...oameni ...razand? Caini fericiti? Cersetori milionari? Sa despic firul in patru, sa-mi doresc cer senin, aer proaspat, liniste, flori?
M-as ingropa in ignoranta, incercand sa uit de tristetea ce zace-n jurul meu... Sa alerg cu ochii inchisi, sa nu ma lovesc niciodata de o privire tematoare, de una dezamagita, de una fara licar de speranta...
Ma fac vinovata de neputinta...
Inca sunt receptiva la fiinte, la mediu, la caldura, la suflete.
Ei exista...doar pentru ca noi ii vedem, ii auzim, ne uitam spre ei, ii lasam sa intre putin in lumea noastra... Sa nu inchidem ochii!Sa nu ne-ascundem privirea!
Gandind cu totii ca suntem neputinciosi, devenim asa! Gandind ca le-am flutura ostentativ o alta lume pe sub nas, ajungem s-o facem, ajungem sa-i ocolim.
Daca in lumea noastra perfecta exista doar soare si zambet, poate ca exista o sansa si pentru ei, poate e suficient de cald la noi, poate e molipsitor sa zambesti...


Voi ce-ati schimba in lumea voastra?