Vacanta in luna lui cuptor :)

Cred ca unul dintre multiplele avantaje de-a fi copil e ca ai vacanta de vara. Doamne, cum sa nu te bucuri de 3 luni intregi pline de soare si libertate?
Ca adult (cu fasoane de copil rasfatat) o vacanta de o saptamana poate insemna raiul pe pamant!
As fi vrut sa impart cu voi momente distractive din mica mea escapada pe plaiuri maramuresene, insa, ca de obicei, m-am zgarcit cu timpul si-am vrut sa-mi savurez egoist momentele de relaxare in mijlocul familiei!
Pot sa va spun doar ca eram (inainte de vacanta) ca o clepsidra din interiorul careia aluneca ultimele firicele de energie, rabdare, creativitate si asa mai departe. Acum s-a intors plinul unei odihne psihice absolut necesare pentru o noua functionare prielnica :) Pfffff.... (iar citesc Teodoreanu, de aici si pofta de metafore).
Doza de energie si rasfat mi-o iau pe deplin doar de la ai mei. Dintr-un motiv mai mult decat simplu: cand sunt la Baia Mare in vacanta, n-am nici macar grija ...vacantei :) De obicei in alte calatorii fac planuri, cuget de la "ce mananc azi?" la "unde ies diseara?". Ei bine, la ai mei acasa, cititorii de ganduri imi sprijina lenea cerebrala cu brio :) Rasfatul este deplin.
Desi timpul dintre cele doua nopti petrecute pe tren (intr-un vagon de dormit mult-prea-scump pentru cat de incins era) a trecut extrem de repede, am scapat de cearcane, am dobandit doua bucati obraji rumeni si un kilogram in plus (de care scap eu cat de curand).
M-am convins inca o data ca totul tine de atitudine, zambetul, calmul si relaxarea sunt o stare de spirit daca ai la "botul calului" cele mai misto paduri, o multime de lacuri reci de munte, un foisor superb unde "pui de-un gratar" si un vin de casa dulce-acrisor de-ti vine sa-l tot bei :) o
Da....
Back to business. Ca asa-i sta bine scriitorului, cu scrisul, m-am intors in Bucurestiul incins, canicular, prafuit, galagios. Apropos, domle' desi sunt peste 150.000 de baimareni orasul tace intr-un mare fel. Am ramas mereu fascinata de linistea unui oras totusi...aglomerat.
Dar, asa ca idee...mi-am dat seama ca Baia Mare nu mai e acasa :) Nu mai stapanesc orasul, ma simt ca un musafir extrem de bine primit, infulec cu pofta din relaxarea vacantei dar apoi parca tot mai stapana ma simt in capitala asta a caror stradute si alei le bat zilnic sigura pe mine.
Da, mai si injur Bucurestiul, dar cred ca am ajuns sa ne cunoastem bine si sa ne suportam reciproc toate naravurile.

Revin dupa ce-mi trece zen-ul :)