Unicitate

Stiti de ce (inca) imi plac mie oamenii? Pentru ca fiecare dintre noi este unic si de neinlocuit! Oricat de multe asemanari ar exista intre noi la oricat de multe nivele, tot ramanem indivizi unici pana la nivel molecular.
Cu bune, cu rele, frumosi, urati, simpatici, vorbareti, tacuti, tineri, batrani, oamenii sunt (inca) o specie fascinanta. Iar acel element care face diferenta dintre noi ar putea fi constiinta, sufletul, functia cerebrala ce ne diferentiaza de patrupede...habar n-am insa, Doamne, miraculosi mai suntem.
Putem sa ajungem la cel mai inalt nivel de conexiune (noi, intre noi) si la un moment dat tot ajungem sa ne diferentiem printr-un "ceva" inconfundabil.
Chiar si in cazul oamenilor banali, anosti, oamenii transparenti care nu se fac remarcati aproape niciodata, au momentul lor de glorie, au sclipiri de unicitate care-i diferentiaza de turma si le dau certitudinea ca nu tin umbra degeaba :)
Cum era sloganul acela la Mobexpert? "suntem cu totii diferiti...din fericire" Adevarat!

Din fericire!