Sa stii sa pierzi e lucru mare. Sa stii cand sa renunti astfel incat demnitatea ta sa ramana vie intr-o oglinda mereu sincera. Sa cedezi "in glorie" lasandu-i pe cei slabi si neajutorati sa se bucure de victoria gratuita care se potriveste perfect universului lor imaginar.
Desi viata e o lupta continua, exista EXCEPTIILE (care confirma regula) ce necesita renuntare. Exceptiile care fac din renuntare un lucru inaltator, curat, deosebit.
Inaltator ca si Luceafarul (v-am mai scris eu despre el) care abandoneaza pamantenii si-a lor dragoste simpla preferandu-si solitudinea grandioasa. Curat pentru ca renuntarea aduce cu sine desprinderea din mocirla, dintre porcine, uneori.
Si deosebit pentru ca uneori renuntarea era de fapt lectia ce trebuia sa o invete invinsul.
Un om adevarat stie sa SI sa piarda iar un om frumos stie CAND sa renunte.
N-avem nevoie sa "castigam" pe termen scurt :)
In plus...joaca cu oamenii din plastilina devine mai devreme sau mai tarziu plictisitoare pentru ca ei pot fi modelati cu usurinta de catre oricine. Prefer distinctie, unicitate.
Eleganta, subtilitate, umor fin, poezie. Acestea sunt cuvintele care fac renuntarea sa fie frumoasa iar victoria sa fie trista.
Nu pentru mine, ca nu e victoria mea. Eu prefer realitatea.
A mea este, insa, acum, renuntarea :)
Postări
Un comentariu:
Pentru unii, cel mai greu lucru din lume este sa ceara, chiar daca asta inseamna sa-si ceara un drept meritat, castigat. Si cea mai amara victorie, sau infrangere – totuna – sa ajunga sa fie incununati in urma unui asemenea demers.
Exista oameni, aproape oameni – cum sunt si eu – pentru care singura adevarata victorie este sa iti ocupi firesc, fara niciun fel de concursuri de imprejurari, un loc al tau, numai al tau, rezervat tie.
Trimiteți un comentariu