Ori avem o natie atat de potenta incat chiar de la prima ora de dimineata dupa ce-si lasa nevestele obosite si neepilate acasa, masculii tin sa-si arate virilitatea pe strazi fluerand si plesnind din buze?
Am citit despre Italia unde femeile erau acostate, aplaudate, fluierate, agasate pe strazi de catre masculii latini. Pana li s-a dus buhul. De la o exprimare (simbolizand barbatul) a sangelui fierbinte au ajuns sa fie priviti ca niste obsedati patetici. Apoi s-a hotarat la nivel national ca acest tip de comportament manifestat in public trebuie sa inceteze. Scria autoarea mea preferata ca dupa prima luna in Italia se intreba serios daca ea inca e considerata o femeie frumoasa. Pana i s-a explicat ca au invatat lectia grosolaniei.
E drept, italienii au ramas cu reputatia de unsurosi plini de bale...
A trecut iarna, am renuntat la cele 3 cojoace, 3 caciuli si doua fulare. Am redevenit om...femeie mai bine spus.
In fiecare dimineata am de parcurs 8 minute (daca prind semafoare) per pedes pana la birou. La fel si dupa-amiaza, in zilele in care nu raman prin oras cu prietenele sau daca nu ma ia sotul de la birou.
Pe princiupiul "o privire n-a ranit pe nimeni" am inteles ca nu pot sa ma plimb cu sacul de panza tras din crestet pana-n talpi, nu-s vreo pudica cu aere de frigiditate, nici nu ma simt violata daca isi permite careva sa ma studieze insistent. Asta e...le doresc retina fotografica!
Problema mea apare in momentul in care nesimtirea intrece orice limite si animale bipede aflate in perioada de reproducere se comporta de parca m-ar interesa existenta lor. Daca as fi fost pisica sau caine (ca femela) le-as rupe blana cu dintii, pentru ca nici animalele nu se inmultesc decat cu cel mai bun (sau cel ce domina).
Doar ca nu suntem animale! Suntem oameni! Nu ne guduram! Nu ne exprimam perioadele de reproducere in plina strada, in vazul lumii!
Ies seara de la birou, vis-a-vis de noi cativa muncitori amenajeaza cateva spatii verzi. N-am alt traseu caci l-as alege cu placere in detrimentului celor 100 de metri plini de aclamatii...vulgare.
N-am nici un fel de pretentii de la specimene cu 4 clase la activ si nici nu-mi fac false sperante ca vreo unul ar fi civilizat. Ignor si totodata tin privirea dreapta, fixata pe un punct imaginar din fata mea. Imi sigilez mental urechile, ascult versuri ucigase Cradle Of Filth si totul e perfect.
Dupa cateva astfel de intamplari am decis c-ar fi mult mai bine pentru mine sa am o masina. Tinand cont si de alte aspecte, evident.
Astazi dimineata am iesit din curte grabita...Pe strada tocmai trecea un barbat carand o imensa masina de gaurit peretii... S-a uitat la mine si-a ranjit. M-am facut ca nu-l vad de sub ochelarii de soare. S-a tinut dupa mine vreo 20 de metri, mergand agale in spatele meu, pesemne aveam traseu comun. Cand s-a oprit el la cladirea in constructii fluierand dupa mine si aratandu-ma cu degetul colegilor, tocmai treceau doi mucosi emo din sens opus.
La un "emo atac" chiar nu m-as fi asteptat! Oare erau sub acoperire?
Am traversat scarbita gandindu-ma ca o poseta peste ochi era sub demnitatea mea ca gest.
Dintr-o alimentara mica iese un tip cu fata de calugar. Si-a intersectat privirea cu a mea, a dat sa-si continue drumul dupa care a mai intors capul de doua ori uitandu-se insistent...la mine.
Nu ne cunosteam!
"Ai vazut ceva interesant?!?!" l-am intrebat si el a ranjit. I-am spus sa se dea la o parte pentru ca-mi bloca deja traseul si pentru ca mai aveam putin pana sa uit de ce anume e decent in public. Pana sa ajung la birou am mai trecut prin inca 3 experiente de genul acesta...pe care le-am ignorat strangand din dinti.
La birou inca doua colege mi-au spus ca au trecut cam prin aceleasi stari de nervi, avand de-a face cu larve excitate...
Am avut totusi o revelatie : un spray cu piper! Pana cand iau masina :)
E drept, italienii au ramas cu reputatia de unsurosi plini de bale...
A trecut iarna, am renuntat la cele 3 cojoace, 3 caciuli si doua fulare. Am redevenit om...femeie mai bine spus.
In fiecare dimineata am de parcurs 8 minute (daca prind semafoare) per pedes pana la birou. La fel si dupa-amiaza, in zilele in care nu raman prin oras cu prietenele sau daca nu ma ia sotul de la birou.
Pe princiupiul "o privire n-a ranit pe nimeni" am inteles ca nu pot sa ma plimb cu sacul de panza tras din crestet pana-n talpi, nu-s vreo pudica cu aere de frigiditate, nici nu ma simt violata daca isi permite careva sa ma studieze insistent. Asta e...le doresc retina fotografica!
Problema mea apare in momentul in care nesimtirea intrece orice limite si animale bipede aflate in perioada de reproducere se comporta de parca m-ar interesa existenta lor. Daca as fi fost pisica sau caine (ca femela) le-as rupe blana cu dintii, pentru ca nici animalele nu se inmultesc decat cu cel mai bun (sau cel ce domina).
Doar ca nu suntem animale! Suntem oameni! Nu ne guduram! Nu ne exprimam perioadele de reproducere in plina strada, in vazul lumii!
Ies seara de la birou, vis-a-vis de noi cativa muncitori amenajeaza cateva spatii verzi. N-am alt traseu caci l-as alege cu placere in detrimentului celor 100 de metri plini de aclamatii...vulgare.
N-am nici un fel de pretentii de la specimene cu 4 clase la activ si nici nu-mi fac false sperante ca vreo unul ar fi civilizat. Ignor si totodata tin privirea dreapta, fixata pe un punct imaginar din fata mea. Imi sigilez mental urechile, ascult versuri ucigase Cradle Of Filth si totul e perfect.
Dupa cateva astfel de intamplari am decis c-ar fi mult mai bine pentru mine sa am o masina. Tinand cont si de alte aspecte, evident.
Astazi dimineata am iesit din curte grabita...Pe strada tocmai trecea un barbat carand o imensa masina de gaurit peretii... S-a uitat la mine si-a ranjit. M-am facut ca nu-l vad de sub ochelarii de soare. S-a tinut dupa mine vreo 20 de metri, mergand agale in spatele meu, pesemne aveam traseu comun. Cand s-a oprit el la cladirea in constructii fluierand dupa mine si aratandu-ma cu degetul colegilor, tocmai treceau doi mucosi emo din sens opus.
La un "emo atac" chiar nu m-as fi asteptat! Oare erau sub acoperire?
Am traversat scarbita gandindu-ma ca o poseta peste ochi era sub demnitatea mea ca gest.
Dintr-o alimentara mica iese un tip cu fata de calugar. Si-a intersectat privirea cu a mea, a dat sa-si continue drumul dupa care a mai intors capul de doua ori uitandu-se insistent...la mine.
Nu ne cunosteam!
"Ai vazut ceva interesant?!?!" l-am intrebat si el a ranjit. I-am spus sa se dea la o parte pentru ca-mi bloca deja traseul si pentru ca mai aveam putin pana sa uit de ce anume e decent in public. Pana sa ajung la birou am mai trecut prin inca 3 experiente de genul acesta...pe care le-am ignorat strangand din dinti.
La birou inca doua colege mi-au spus ca au trecut cam prin aceleasi stari de nervi, avand de-a face cu larve excitate...
Am avut totusi o revelatie : un spray cu piper! Pana cand iau masina :)
De ce simt anumiti barbati (nu doar muncitori si pusti emo) nevoia sa se exprime intr-un mod atat de grotesc? A existat vreodata o situatie in care sa fluieri dupa o femeie si ea sa-ti devina nevasta? Sa-i dai o palma peste fund si ea sa se emotioneze? Cred oare genul acesta de barbati ca ma flateaza?
N-am nevoie de un mascul feroce sa-mi aprecieze frumusetea sau sex-appeal-ul! Nu pe strada, nu intr-un bar/club, nu nicaieri!
N-am nevoie de un mascul feroce sa-mi aprecieze frumusetea sau sex-appeal-ul! Nu pe strada, nu intr-un bar/club, nu nicaieri!
Ca femeie, daca esti silita aproape zilnic sa tolerezi tacit astfel de marlanii ajungi sa iti doresti foarte-foarte tare sa te razbuni.
Asa ca nu garantez cantitatea de vinovatie pe care-o va avea cel ce-si va lua primul jet de piper peste ochi.
Fara mila!
Postări
