V-ati dorit vreodata ceva intr-atat de tare incat sa va doara in piept cand va imaginati momentul? Eu asa stiu ca e "de-adevaratelea" dorinta. Vreau in fiecare secunda cate ceva diferit, dar doar atunci cand suspin din toata fiinta mea cand imi imaginez momentul...atunci e pe bune.
Si, habar n-am daca asa se manifesta astenia de primavara, insa de vreo cateva zile incoace nu ma vad decat pe o plaja in Australia, desculta, incurajand soarele sa rasara si respirand aer sarat cu gust de mare/ocean...
Bai, nici n-am chef sa va descriu imaginea asta de reclama, e atat de a mea incat ma uit urat la oricine vrea plaja, mare, soare, inafara de mine :)
Glumesc.
Vreau sa alerg desculta pe o plaja, orice plaja in afara de a tarii noastre. E frumos si aici, dar cred ca i s-a epuizat magia marii noastre negre. Luati-o cum vreti. Nu e un articol uracios de blamare, e unul pofticios de dorinta si evadare :)
E un moment din acela in care nu simt si aproape ca nu ma cred eu pe mine ca apartinand locului. E drept, cunoscandu-ma pe mine, ca nu voi apartine cu adevarat nici unui loc, asa e felul meu...tembel si apartinand doar vantului.
Vant cu dor de duca :)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu