Am ajuns in Mediafax prin Februarie 2005... Departamentul de monitorizare de la fosta firma se desfiintase odata cu caderea guvernului Nastase. Sefu al' mare i-a comunicat sefei de departament sa trimita oamenii acasa cu banuti "inclusiv pe februarie" si sa le multumeasca pentru colaborare. Eram muti! Nu ca ar fi fost cine stie ce job, insa programul era lejer si-mi permiteam sa merg la facultate zilnic.
Pe atunci nu aveam cine stie ce experienta, in nici un domeniu, nici cunostinte, asa ca m-am panicat putin. Dupa cateva zile de somat, incepusem sa ma obisnuiesc cu pauza, fosta sefa mi-a spus ca 4 oameni au primit o recomandare de la sefu' al' mare spre o super companie. Eu..eram printre cei 4 oameni... "stii ceva de Mediafax?" ma intreaba prietena mea. "aaa...nu stiu...ceva pe la tv?" ; " e o agentie de presa" ; "adica cum???" habar n-aveam.
Am ajuns la Mediafax, mi se parea o cladire ciudata, extrem de mica si plina de oameni, agitatie, forfota, ma panicasem deja. In departamentul Monitorizare era mai plin ca peste tot...oamenii extrem de ocupati, aparatura multa, cu totul diferit de ce stiam eu. Mi-a dat seama ca nu vreau sa iau interviul. Tocmai din acest motiv i-am spus directorului general (cu el am discutat, intr-un birou mic, la care se inghesuia el si directorul de vanzari) ca nu-mi convin conditiile... A ramas extrem de surprins, si m-a intrebat ce altceva mai stiu sa fac :) Dupa vreo jumatate de ora de discutii, a ramas ca sunt primul angajat al viitorului departament de telemarketing. Nu eram extrem de incantata, insa m-am lasat purtata de val.
Am facut telemarketing 7 luni, in conditii de stres maximum. Jobul nu era foarte stresant, conditiile erau bune, echipa minunata, insa n-am facut deloc click cu sefa mea. Atunci fiind mult mai exploziva/impulsiva, deloc rabdatoare si cu un orgoliu enorm...ma simteam persecutata zilnic. Dupa 7 luni am comunicat la resurse umane ca vreau sa plec. Deja fusesem la cateva interviuri si eram decisa sa ma despart de companie.
"nu vrei sa mergi la vanzari?" m-au intrebat fetele de la hr. In cadrul echipei de vanzari erau vreo 20 de oameni, si cei mai remarcati. Foarte ocupati mereu, faceau glume care mai de care mai vulgare, emanau un aer snob...dar erau toti foarte buni prieteni. Ii stiam dupa sedintele zgomotoase in care se injurau pana oboseau, sau dupa povestile de betzii de a doua zi. Ma cam speriau, insa m-a atras foarte mult partea financiara a jobului...asa ca am zis da :) La mini interviul cu directorul de vanzari am spus doar atat : "vreau sa fac bani, altfel plec de tot".
Am fost prezentata sefului meu direct (coordonator de echipa) Dan. "Ce stii tu despre vanzari?" m-a intrebat. "Absolut nimic, dar vreau sa invat totul" i-am raspuns. That was the beginning of a beautiful friendship :) Eram timida si silitoare, nu-mi placeau oamenii din echipa mea asa ca m-am concentrat strict pe munca...si am avut rezultate surprinzatoare.
Echipa initiala de vanzari s-a dizolvat datorita aparitiei in piata a primului concurent ca agentie de presa. Toti au fugit la concurenta pe bani buni. Scandaluri, barfe...oferte...eu am ramas.
Cu timpul Dan a inchegat o noua echipa (echipa business news) tanara, unita, oameni care mi-au placut enorm si care au devenit familia mea. Ce mai trairi, ce mai zile. Ne certam si ne pupam saptamanal. Dar faceam si treaba. Aveam oarecum senzatia ca suntem invidiati :)
Inchegasem prietenii si dincolo de birou, deja "la birou" era un fel de acasa, bucatarie interna, trairi multe, unele bune, altele mai putin bune...
In vara lui 2007, dupa o interventie de "mai sus" din trust echipa de vanzari Mediafax s-a dizolvat iar. Inclusiv omul de la care invatasem tot ce stiam(Dan)...a plecat. Iar momente de criza. Am refuzat toate ofertele de job, am surprins toti fostii colegi care nu mai suportasera situatia de criza si demisionasera. Am ramas singura pe pozitie :)
Noii angajati au devenit invataceii mei, se inchega usor,usor o noua echipa...diferita, mai distanta, alti oameni, alte personalitati, conceptul de familie disparuse, acum existau doar oameniu "noi". Invatacelul meu a devenit seful meu, iar eu "ultimul mohican" dupa cum eram poreclita.
Am prinsi 3 directori generali, 3 directori de vanzari, 3 echipe de vanzari :) Cu toate ca pornisem fara experienta si fara pasiune pentru vanzari, din stricta necesitate financiara.
Am prins drag de loc, de companie, cu toate problemele ei, a devenit caminul meu, locul cel mai confortabil, monoton e drept, dar al meu.
E drept ca am stat cu demisia in mana de multe ori, am amenintat de muult prea multe ori, dar niciodata n-am mers pana la capat. Ma intrebam ce-as putea face cand ma trezesc dimineata, sa NU vin la biroul meu cu steluta de mare si tablou cu pisici? Era deja un reflex. Sa nu-mi beau cafeaua cu Sonia, zacand pe bancile maro de pe terasa? Sa nu glumesc zi de zi cu tanti de la curatenie? Sa nu platesc rate la cosmetice si parfumuri?
Din punct de vedere strict profesional, cariera in ascensiune nu prea as fi avut aici. Nu sunt rautacioasa, dar chiar nu ma vedeam de la Sales la Senior si apoi?Director de vanzari?No way!Not me! La un moment dat as fi cochetat cu ideea de coordonator, insa mi s-a parut o responsabilitate prea mare.
Visez la PR, la comunicare, marketing, publicitate. Evident ca pot!
Dupa aproximativ 3 luni de plafonare, si confuzie maxima din partea mea, azi am avut o discutie deschisa cu directorul de vanzari. O fi venit momentul...nu stiu! Adevarul e ca nu mai simt nimic fata de ceea ce fac deja din reflex. Iubesc locul, iubesc oamenii...dar ma mint pe mine daca mai astept succese in vanzari. Sau poate am nevoie de o pauza?
Mecanic am completat formularul de demisie, natural am solicitat incetarea colaborarii, am completat chestionarul de "exit" ... fara remuscari. Totul e bine cand se termina cu bine :)
Credeam ca acest moment n-o sa vina niciodata :) si acum cand e in plina glorie nu pot decat sa zambesc, si sa-mi fie deja dor de oameni. Cine stie...poate am sa revin :) se poarta pe la Mediafax :)
Postări
