Am primit o provocare de la Adrian ; sa raspund unei intrebari pornind de la principiul ca nu exista intrebari indiscrete ci doar raspunsuri indiscrete. De fapt ar trebui sa ma intreb eu pe mine:
Ce-ai prefera sa fii : un geniu stresat sau un prost fericit?
Adresez la randu-mi aceasta intrebare tuturor cititorilor mei, astept de la voi un raspuns scurt sau lung in functie de cum va puteti exprima mai bine, mai liber, mai coerent. Raspunsul mi-a penetrat sufletul inainte sa fi ajuns la finalul intrebarii. Am vazut doar doua cuvinte in propozitie "stresat" si "fericit"...am ales fara sa respir cuvantul din urma.
Am recitit intrebarea si mi-am spus "n-as putea sa fiu un geniu fericit?" Dar stiu ca geniile erau neintelese inca din cele mai vechi timpuri.
Acum, in lumea mea, ma simt un geniu stresat. Sunt stresata si sunt un geniu, depinde de contextul in care ma privesti. Daca vrei sa-mi vezi doar stralucirile de geniu trebuie sa nu ma stresezi dar sa ma lasi sa te stresez.
Sunt lipsita de logica sau de simtul practic (depinde cum vreti s-o luati) insa tot in contextul actual prefer prostia din simplul motiv ca se impleteste cu fericirea.
Geniile sunt pline de virusi existentiali. Prostii sunt la tot pasul.
Geniile n-au fost niciodata intelese. Prostii sunt intotdeauna scuzati.
Geniile au fost apreciate post mortem. Prostilor le e inteleasa pana si aroganta.
Geniile nu cred in noroc. Prostii se scalda in bafta.
Geniile sunt intradevar stresate iar prostii realmente fericiti.
De ce sa inteleg complexitatea universului daca nu pot sa ma bucur de ea? De ce sa vad dincolo de aparente, sa citesc printre randuri si sa-mi incretesc fruntea? Aleg sa nu inteleg, sa gust cu sete, sa ma bucur precum un copchil tembel de fiecare secunda colorata.
Intrebarea e insa foarte desteapta : ce-ai prefera sa fi? si nu : ce esti?
Cred ca tine doar de mine daca am o prostie geniala sau sunt genial de... fericita :)
Voi ce spuneti?
Postări
21 de comentarii:
Interesant titlu... te pune pe ganduri, cu riscul de a gandi prea mult si a deveni stresat (geniu mai putin). Singura discrepanta e ca atat prostul cat si geniul nu aleg sa fie ceea ce sunt. Nu sunt niste aspiratii in viata, iar daca ar fi mi s-ar parea normal sa existe scoli speciale pt genii, respectiv prosti. si in functie de numarul de absolventi am putea face si o statistica, raspunzand la intrebarea ridicata de tine. Ceea ce determina o persoana sa fie prost sau nu nu tine de el, iar procesul prin care ajunge in stadiul respectiv ii e strain, deci nu prea are posibilitati de a-si alege calea care si-o doreste. Exista o expresie: "Death, the great equalizer". Ea subliniaza ca indiferent de rangul pe care il porti esti egal in fata mortii si indiferent de ce ai facut sau gandit in viata, tot se va alege praful de tine. Nu am o concluzie si nici un raspuns, doar un sentiment de resemnare. Scopul, la urma urmei (pentru cei care cred ca exista un scop) ne ocoleste atat geniile cat si prostii, asa ca nici unul nu va avea nimic de castigat.
Cu referire la stres si fericire: stresul e pretutindeni iar fericirea e un ideal. Daca esti ignorant la totul din jurul tau poti trai cu iluzia ca esti fericit(iar altii te vor eticheta ca prost) sau poti sa te pierzi in mintea ta neinteleasa (nici macar de tine) si sa te stresezi pe tot ceea ce poti vedea cu ochii si patrunde cu mintea, ambele abilitati fiind destul de limitate. Toate cele bune oamenilor stresati(genii sau nu) iar prostilor: "Nu va simtiti prost, nu e vina voastra" (si da, desi nu ne place, prostii trebuie scuzati)
Big hug,
Paul
Pffffffff...m-ai rupt in doua :)
vezi, si nu ma asculti cand iti spun sa-ti faci blog c-ai fi mai putin stresat :)
big hug back!
Si pe langa ce-a zis Paul, as adauga si ca intre cele doua categorii - destul de extreme - exista o intreaga paleta de alte tipuri umane. Mai mult, poti la fel de bine sa fii geniu fericit cum poti sa vii vita nelinistita.
as dori sa acord un raspuns lui Paul.
chiar daca in fata mortii toti suntem egali, mi se pare ca ar trebui sa lasam faptul asta de netagaduit in plan secund, totusi. spun asta pentru ca mie important mi se pare sa te realizezi pe tine ca om; sa te autocunosti, sa te intelegi si daca iti dai seama de abilitatile tale reale, sa faci ceva cu -sa-i zicem- talentul asta.
lasand moartea la o parte, viata cui o lasam? mi se pare exagarata atitudinea de resemnare in fata vietii, datorita faptului ca oricum se sfarseste. pare putin gresit pusa problema.
in privinta fericirii pe care cei ignoranti, bagati in propriul balon de sapun o au, ii dau partial dreptate.
doar ca nu stii limita intre propriul balon de sapun -adica modu' cum privesti tu realitatea- si realitatea in esenta ei -dc o exista asa ceva. deci e cam aiurea sa judeci baloanele altora de sapun :) ...
sabbra: :)) ce rost are sa-mi fac blog? eu nu prea am ce sa comunic si nici nu ma pot destresa prin scris. prefer statulul de comentator, draga mea :)
bhunttu: probabil gresim discriminand si sectionand categoriile de oameni si eu unul nu as vrea sa o supar p madonna :S. daca vorbim despre extreme, paturi sociale si tipare umane putem cobori pana la nivelul omului ca individ, acel unic si original organism cu aspiratii si idei nenumarat despre viata, fericire, suflet, divinitate si altele. Dar la urma urmei ele raman idei, concepte abstracte pe care fiecare le percepe in stilul sau. Un om se poate considera fericit in conditiile in care altul si-ar sectiona venele, ca un rocker la un concert de-a lui gutza. Nu prea stiu pe nimeni care sa imi dea o definitie a fericirii. Daca ar fi sa idealizez ideea fericirii as fi indeajuns de curajos sa afirm ca ea ar fi de neatins.
anonim: vroiam sa zic ca ma resemnez in fata prostimii si geniilor, nu in fata vietii si a mortii. ai dreptate, ar fi negru sa-ti nu cultivi abilitatile sau sa te bucuri de ea doar pt ca viata se termina la un moment dat, dar asta nu inseamna ca e nevoie sa asociezi importanta sau rost vietii. Le faci pentru simplul motiv ca poti si vrei. Nu e necesar ca lucrurile(sau oamenii) sa aiba un scop. Suntem conditionati de nenumarati factori care ne imping sau nu sa mergem inainte, probabil intr-atat de mult incat pot face ca idea de liber arbitru sa para ridicola si puerila. Cu alte cuvinte, facem ce facem si suntem ceea ce suntem datorita marginilor balonului nostru de sapun de care vorbesti. Realitatea suprema cat si realitatile individuale sunt pt noi concepte dar esenta lor exista doar in afara sferei noastre de cunoaste. Fiecare individ face observatii subiective asupra realitatii pe baza experientelor anterioare(in privinta asta toti suntem genii neintelese), dar prin natura noastra sociala judecam baloanele altora fara sa vrem, prin simplul fapt ca interactionam, chiar si la cel mai de jos nivel. E involuntar. Toti suntem ignoranti, ce-i drept, unii intr-o mai mare masura, pt ca suntem limitati in spatiu, timp si informatie, asa ca e aiurea sa crezi ca te poti abtine de la a judeca, a-ti exprima parea, a trai, a crede ca esti fericit sau nu, geniu sau prost doar pt ca nu ai toate datele.
C'est la vie :-?? whatever that means.
Paul, e clar ca fericirea e o experienta individuala. Si pentru ca se intampla asta, tentativa de a-i da o definitie generala e o intreprindere caduca. Dar de neatins? Asta cred ca e un punct de vedere occidental datorat ori parte filosofiei crestine frigide, ori laicizarii excesive a vietii si scufundarii intr-o retea sociala care iti lasa putine optiuni individuale. Dar daca ne intoarcem spre medii ceva mai spiritualizate, imediat gasim nu doar fericiti, ci si prea-fericiti. :) E acolo, ne asteapta.
Fara a face o diferenta intre "genii" si "prosti" pornind de la ideea ca fiecare om din lumea asta se naste si este egal cu oricare altul. Mai mult daca are un IQ de minim 90% poate avea o viata plina de success asta caz in care pune accent pe dezvolatarea lui personala.
Oricum in orice situatie sau context care nu traseaza niste reguli clare a ceea ce inseamna un lucru sau altul poti alege sa ai o perspectiva diferita.
In acest context eu vad "geniile" ca fiind oamenii din societate care isi doresc si pun pe pret pe informare iar "prostii" sunt acei oameni ignoranti care prefera sa traiasca in micul lor univers construit pe parcurs fara a lua seama si a pune pret pe informare si chiar cunoastere.
Acuma fericirea este prezenta in ambele cazuri. "Prostul" este fericit deoarece ceea ce nu stim nu ne poate rani iar "geniul" este la fel fericit cu sine insusi deoarece este alegerea lui de a informa si tine la curent intr-unul sau mai multe domenii.
Pe de alta parte (o mica schimbare de perspectiva) daca ii sa luam motamo definitia geniului din DEX "Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului ..." va pun o intrebare.
Credeti voi ca un om care are ca dar o inzestrare spirituala de cea mai inalta treapta poate sa fie stresat? Eu zic ca un geniu face lucrurile pentru ca ii place, pentru ca simte nevoia sa se exteriorizeze prin creatie, lucru care cred ca il face extrem de fericit.
Tot din DEX prost "(Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte ...". Un om care nu are inteligenta adica nu poate sa priveasca lucrurile din mai multe unghiuri nu are cum sa nu fie fericit.
Revinind la intrebarea initiala. Totul depinde de perspectiva pe care o aplici :). De exemplu sunt un "geniu" fericit. Cat despre stres exista, il avem cu totii si putem scapa foarte usor de el daca suntem destul de curajosi sa pornim pe drumul dezvoltarii de sine.
Inca ceva referitor asocierea unui geniu cu neinteles. Din punctul meu de vedere aceasta constructie gramaticala, ca sa zic asa, este produsul unei societati. Nu stiu care a fost societatea care a etichetat geniile ca fiind neintelese. Cateodata gandidu-ma la cum am reactionat in anumite situatii nici macar nu ma inteleg eu. Ma face asta un geniu?!
my 7 c,
v
mtx, in locul tau m-as linisti, nimic din ce-ai zis nu te face un geniu. Mi-a placut in schimb cum l-ai aruncat pe "motamo" (mot-a-mot), adica "cuvant cu cuvant", din franceza. Chiar nu scrie asta in DEX?
mtx, daca tu nu te intelegi pe tine asta face din natura un geniu. desi ea nu are o inteligenta in sensul in care o consideram noi, complexitatea proceselor o face foarte greu de patruns si de putini inteleasa (de nimeni pe deplin). e foarte bine ca, oameni fiind putem vedea lucrurile din diferite perspective. asta ne ajuta in adaptare si supravietuire dar punctul de reper de la care se porneste este in esenta obiectiv si imun parerilor noastre, iar obiectivitatea nu are mai multe perspective. referitor la definitia din dex, inteligenta si inzestrarea spirituala sunt doua concepte total diferite. daca geniul este asociat cu natura spirituala atunci inzestrarea lui consta in ideologiile religioase care vorbesc despre iluminare si pace interioara, armonie universala, contopire cu divinitatea. Da, in sensul asta nu esti stresat dar la fel de bine un lenes care isi iroseste viata in fatza tv-ului are parte de la fel de putin stres doar cu un grad mai scazut de iluminare.
bhuttu, tocmai asta este problema, ca toti care vorbesc despre fericire ajung sa o asocieze cu trairea spirituala, spirit... chestia aia care trece in taramul metafizic. reprezinta o detasare de lumea in care traiesti si refugierea intr-un sistem ideologic intemeiat pe superstitii si credinte antice. nu spun ca e un pozitie rau de adoptat, intradevar sunt si oameni care pot fi prea-fericiti, dar asta nu ii face nici genii, nici prosti ci refugiati. sunt persoane care se conformeaza a gandi traditional fara a pune prea multe intrebari. filosofia crestina, alaturi de celelalte filosofii, mult mai batrane decat ea nu fac altceva decat sa ofere iluzii si idei preconcepute despre lume, bazate pe logica a putini oameni si nu a fiecarui individ. multi se multumesc astfel, ce-i drept. optiuni individuale? sunt si alte tipuri de optiuni? vorbesti despre laicizare de parca ar fi un lucru rau, dar din punct de vedere istoric am fi mult mai bine daca oamenii ignoranti si-ar fi tinut nasul in pamant si si-ar fi vazut de treburile lor lumesti in loc sa poarte razboaie pt niste idei menita sa ii manipuleze. nici una din adoptari nu e buna si probabil filosofia despre care vorbesti nu sustine uciderea altor popoare in scopul dobandirii de buline albe cu doamne doamne al lor. Dalai Lama, care este un om cat se poate de simpatic si inteligent, nu are toate raspunsurile chiar daca lumea il crede prea-fericit sau el insusi crede asta. ar insemna ca este ignorant fata de lumea din jurul sau, mai putin fericita ca el. Iluminarea dobandita pe plan spiritual nu ofera raspunsuri si acceptare. Iti accepti natura proprie, te impaci cu tine insuti si iti constientizezi limitele si eventual sa speri ca in viata viitoare sa te reincarnezi intr-o pisica care sta tolanita intr-un burlan la soare si eventual sa ai o gazda iubitoare ca sabbra :D
ramene doar iluminarea prin cunoastere, dobandita prin profanarea misterelor, gasirea unor fundamente si dovezi pt a confirma ceea ce crezi sau nu. Oricat de laica ar parea calea asta este singura cale care inca mai sufera mutatii pt ca cei care o adopta recunosc ca nu stiu prea multe dar sunt curiosi. pt multi e foarte infricosatoare nesiguranta asta. frica de moarte e cea mai raspandita fobie...
problema multora este ca trebuie sa stie incotro se indreapta. nu stim ce sau cine este si unde ne asteapta... e atat de importanta destinatia? mai bine sa ne bucuram de drum :), wherever it may lead
Paul, da' stiu ca te-ai obosit ceva... Ce sa zic, le intorci bine, dar in acelasi spirit pozitivist care ne caracterizeaza pe noi, occidentalii. In primul rand, cred ca e foarte greu sa vorbesti despre fericire in afara filosofiei, pentru ca doar in cadrul unui sistem de gandire coerent notiunea are sens. Apoi, in filosofie, majoritatea sistemelor de gandire care au incercat sa se detaseze de transcedent si sa se apropie de stiintific au gasit dificil de impacat conceptul de fericire cu materialitatea. In tot timpul asta, religia e un domeniu in care se face in permaneneta apologia fericirii, de-asta a nu vad nici o greseala in a ne indrepta privirile in directia asta. Tu spui ca metafizica inseamna refugiu, dar personal cred ca asta e doar o confuzie devenita prejudecata. Religia, cel putin in forma ei sincera, e tot o forma de cunoastere, doar ca are o metodologie diferita de a stiintei. Insuficient s-o descalificam, cred eu. Si pentru ca ai vorbit de Dalai Lama, as putea sa aduc in discutie si niste puncte de vedere budiste, dar trebuie sa-mi spui cat de potrivit e. Personal cred ca nu prea, amandoi suntem educati in spirit crestin si e greu sa ne desprindem de substanta din care suntem facuti. In tot cazul, desi considera ca existenta inseamna suferinta, budismul nu exclude atingerea fericirii, macar ca stare momentana. Rafineaza si nuanteaza conceptul, delimitand fericirea umana (asociata cu viata exemplara si faptele bune - calea boddhisattvilor) de fericirea divina (nirvana). In tot cazul, sistemele de gandire care o dau ca intangibila au toate sansele sa esueze din a se impune in mainstream. :) Pentru ca ramanem fara sens.
Incredibil! Nu stiu cum se face dar toti, paul, bh... si anonim, aveti discursuri pretioase si alambicate. Cineva ar crede cum ca incercati din rasputeri sa pareti mai destepti decat sunteti. Lasati dracu'filosofarile pe bloguri, beti o bere, uitati-va la un meci.
Scuze, n-am finalizat. FITI FERICITI!
@bhuttu
Multumesc de corectare. Sunt om, gresesc si din fiecare greseala invat ceva nou. Si da e mot-a-mot in DEX :).
@bhuttu si Paul
Imi place foarte mult cum va argumentati pozitia. Se vede ca sunteti oameni cu capul pe umeri si cu multe carti citite la activ deoarece aveti un vocabular bogat.
@The 1
"Lasati dracu'filosofarile pe bloguri, beti o bere, uitati-va la un meci."
...
"FITI FERICITI"
Oameni diferiti, pareri diferite. Daca pe unul il face fericit meciul (nimic altceva decat coruptie si manipulare in spatele sportului rege sa cum s'o fi numind) pe alti ii face fericiti cititul de materiale de pe net :).
zi frumoasa,
v
Altu'!!! Iar ma minunez. Bai, aici e vreo adunare de barbati la ciclu??? V-a crescut subit nivelul de estrogen??? Aveti o problema??? Mai MTX, argumentarea lor este ilogica si fortata, tu esti mult prea pacifist iar aluzia mea la fotbal a fost prea subtila.
OK!!! Nu va uitati la meci... GET A FUCKIN' LIFE!
Ok, intrebarea are o oarecare pertinenta, si poate fi dezvoltata intr-un discurs filozofal, care sa ne plimbe cu mintea(mai citita sau mai putin citita) prin diferite carti citite, imagini nemiscate ale fericirii,create de alti sau involuntar chiar de noi insine, relativitatea emotiei sau sentimentului de "fericire" este determinata de multi factori, cel mai important fiind pana la urma personalitate,
Pentru unii fericirea este un lucru banal, ea poate fi gasita fie in simpla vizionare a unui meci, fie intr-o carte spumoasa si bogata in esenta, difera de la om la om, nu trebuie asociata o activitate care pt cineva este placuta cu intelectul sau, sau cu mediul de cultura din care provine.
Sa judeci un om dupa ce ii face placere suna a cenzura, sa fim seriosi,cati oameni extrem de culti nu au fost vazut in posturi mai putin demne de ei, pictori, critici de arta, scriitori, care au insirat autostrazi de bere, ramanand in acelasi timp niste oameni foarte "cititi",dar simtindu-se foarte fericiti in starea "bahica" de ebrietate.Exemplele sunt nenumarate, de diferiti oameni din diferite medii.
Fericirea este un sentiment de sine statator, poate fi asociata cu satisfactia, dar nu confundata cu ea, nici multumirea de sine nu inseamna fericire.Cred ca amandoua atat satisfactia,cea psihica cat si fizica, cat si multumirea de sine, pot contribui la sentimentul de fericire.
Intrebarea se refera mai mult, la pierderea fericirii prin cunoastere, noi oameni ca specie suntem foarte curiosi, cautam raspunsuri la orice, si cautam sa dam logica si inteles pana si sentimentelor, citisem undeva ca dragostea este defapt o reactie chimica a creierului, la anumiti hormoni, pot corela cu asta, si o pot intelege, iar explicatia pare chiar foarte stiintifica, acum daca ar fi sa o analizez fir cu fir, poate asi crede in ea cu destula tarie, dar acest fapt ar distruge senzatia de dragoste din viata mea, ar elimina un sentiment, pe care eu unul vreau sa il traiesc.
Acelasi lucru poate fi spus si despre fericire, cautand fericirea in cunoastere, ea va fii inlocuita de multumire si satisfactie, astfel vom ajunge niste mari savanti, foarte plini de ei, care uita sa traiasca ceea ce oamenii de rand numesc sentimente.
Asa ca (permit sa-i spun metafora) "geniul stresat", se cladeste, el este cel care se streseaza, cautand iluminarea in materia palpabila a lucrurilor, pe cand "prostul fericit", cauta fericirea in lucrurile simple.
Intrebare cand v-ati oprit ultima oara sa vedeti, un curcubeu?un apus peste un lan de grau? un rasarit peste dig?...asta pt a va stimula imaginatia cu putin romantism...dar ultima oara cand ati ras cu pofta la un pahar cu niste prieteni, depanand niste amintiri din copilarie?, sau ce sentiment va incearca atunci cand stati langa persoana pe care credeti ca o iubiti, intr-o dimineata tarzie de duminica, cand ea iti mangaie spatele, si ii simti respiratia, ea iti poarta tricoul, si pe fata ei citesti cu ochiul un zambet care vre sa-ti transmita multumesc pt asera?Oare nu au fost sentimente de fericire, izvorate din mediul simplu,al "prostului".
Sunt atatea concepte de fericire, din diferite medii, o poti gasi in orice, atata timp cat este o traire o senzatie sau o emotie.
Asa ca salut ideea de a gasi fericire in orice, fara a judeca provenienta ei, nu cred ca tine de patura sociala,de cultura, sau de coeficientul de inteligenta, consider ca cel mai nefericit om este acela care le stie pe toate,sau are impresia ca le stie pe toate, el insasi nemai fiind surprins de nimic, pentru el sentimentele fiind decat o mare ecuatie de chimie, fizica,si psihologie(daca se permite in cercul acesta asocierea de diferite genuri de stiinte)acela este "geniul stresat".
Fiti fericiti, poate chiar ar trebui sa incercati si banalele placeri ale vieti, just a thought.
Misto aluzia cu "fotbalul" cu timitere la sporturi barbatesti, si bere, cateodata e bine si niste stimulare fizica nu numai psihica,eu insa prefer ceva mai subtil,gen un Savignon Blanc,si niste Ufc.
pt the 1: imi place cum afirmi ca suntem ilogici fara sa aduci nici macar un argument care sa sustina lucrul asta. Mai mult suntem si plini de estrogen, cand defapt tu esti care isi pierde viata in fatza televizorului uitandu-te la meci si acumuland din ce in ce mai mult testosteron care iradiaza din ecran. :)) so who needs to get a life? i dare ask you! /:)
Si nu-ti mai pierde timpul citind chestii lipsite de logica daca te deranjeaza asa de mult :)
have a nice day,
Paul
Ok, OK...
hai sa desfiintam ringul!
am rugat un raspuns la o intrebare, nu mai vreau sa arbitrez comentarii.
va rog sa dati mainile sa va impacati sa acceptati ca toti sunteti DIFERITI cu pareri DIFERITE fara sa existe una mai buna ci doar una altfel.
da???
Sabbra, nu stiu daca am luat cu totii "sfada" asta la modul personal; nu am fi avut de ce. erau puncte de vedere contrarii, cam atata tot.
in speranta ca nu te-am deranjat la modul real, te rog sa ma crezi ca nu am vrut sa iti aduc "stricaciuni" pe blog. :)
scuza-ma, anonime Paul, ca nu am mai post-at. iti cer scuze pt ca as fi dorit sa-ti dau un raspuns.
ei bine, ai dreptate la partea cu judecatul, intr-adevar, nu ne putem opri din a face asta, e firesc. mai departe, iti impartasesc parerea ca ne miscam in limitele propriului nostru balon de sapun, uneori fiind pueril sa spunem ca detinem liber arbitru.
doar ca mai departe, sustii ca nu ar trebui sa facem un scop in sine din autocunoastere si cultivarea propriilor abilitati, pentru ca, privit la scara macro, e o inutilitate, cam asta spui.
ce vreau eu sa te fac sa intelegi este ca nu mi se pare corect fata de tine insuti sa nu te autocultivi. e chiar o datorie in fata ta, lasand toate raportarile exterioare la o parte, lasand utilitatea practica (?) la o parte si da, merita sa faci din asta 1 scop in sine.
sper sa nu extinzi judecata mai departe decat e necesar si anume ca proslavesc ego-ul; departe de mine gandul asta. ma gandesc, de fapt, la implinirea care vine din autocultivarea propriului talent. altfel, se cheama ratare. sau poate privesc eu prea in alb si negru...
altfel, nu-mi doresc o contrazicere cu tine, anonime Paul, doar de dragul ei. imi declar "clar si raspicat" intentiile pentru a nu lasa loc de echivoc.
Ca sa fiu la subiect voi raspunde si intrebarii Sabbrei: Prefer sa fiu un geniu fericit.
In alta ordine de idei: Draga Paul, ti-as putea analiza din punct de vedere logic propozitiile din primul comentariu si ai fi chiar si tu surprins de cate afirmatii lipsite de logica sau propozitii incomplete as gasi acolo. Iti exemplific printr-un singur citat: "Singura discrepanta e ca atat prostul cat si geniul nu aleg sa fie ceea ce sunt." Stii tu oare ce inseamna "discrepanta" sau l-ai folosit aici doar pentru ca suna bine?
Fara a dori sa te jignesc iti spun doar ca mai ai de citit pana sa ajungi a scrie asa cum iti doresti. :)
Despre fotbal ITI REPET (caci vad ca este nevoie, ca la clasele de copii speciali) ca a fost o aluzie PREA subtila pentru tine, intr-atat de subtila incat chioar atunci cand ti-am mentionat lucrul acesta nu te-ai prins pare-se.
Anonimule... Vali, Si tu te-ai chinuit groaznic sa generezi pretiozitatile alea de comentarii. Se vede. Nu-ti pot spune daca ai pierdut firul logic caci am adormit la jumatatea lor:)
Deci... fetelor, asta a fost ultimul meu comentariu pe acest subiect caci risc sa mor de plictisela citind comentarii pline de cuvinte alese si idei inexistente.
Konet Filma.
se pare ca nu putem ajunge la un punct comun pt ca rasuna prea multe orgolii si mentalitati diferite pe aici. :D Nimic rau in asta :)) Doresc ca acesta sa fie ultimul coment pe acest subiect si rog pe the 1 sa nu ma mai provoace la feedback, dar sincer nici dumnealui/ei nu stie sa guste aluziile asa ca mai bine o lasam balta. atitudinea de superioritate nu isi are rostul in contextul asta, nu te-a provocat nimeni si daca chiar iti doresti sa ne dai clasa, fa-o cu cuvinte si nu cu atitudini sfidatoare :D.
"idei inexistente"=)))))), asta o fo buna!
4 the record, chiar stiu ce inseamna discrepanta si am si folosit cuvantul intr-un context adecvat. iar eu nu te consider "copil special" asa ca nu am de gand sa incep sa-ti explic pana intelegi.
ai face bine, tu geniu fericit sa stai in lampa ta fermecata si sa ne lasi pe noi, muritorii de rand sa ne dam ceasul mortii incercand sa scoatem din noi cuvinte pompoase ca sa ne expunem vasta capacitatea intelectuala. din cate stiu, am dreptul sa-mi exprim o parere, oricat de retardata sau ilogica ar fi ea, iar nimeni nu trebuie sa se simta obligat sa o inghita. poti sa ma judeci, sa crezi ce vrei despre mine dar sa nu ai iluzia ca ma las impresionat de comportamentul tau. daca nu ai o opinie sau nu trebuie sa iti justifici superioritatea fata de prostime atunci, te rog, let the rest of us be. :-??
"Pare-mi-se" ca esti prea subtil pentru noi. Dar, din pacate, nu indeajuns de subtil... :|
In loc de concluzie: domnule "geniu fericit" care "moare de plictiseala" (foarte logica combinatie:P) gaseste-ti alt hobby care sa se ridice la standardele tale. De ce sa-ti irosesti clipe pretioase de fericire citind niste comenturi plictisitoare? Serios acuma...
Toate cele bune si multa fericire!
Pentru ceilalti, vreau sa subliniez ca desi imi sustin parerile si ideile nu inseamna ca nu respect ceea ce credeti si apreciez ca ne putem "pierde" si noi minute pretioase in care "MAI BINE NE-AM UITA LA MECI" dezbatand idei rudimentare despre viziunea omului asupra lumii, chiar si fara un punct comun si cu riscul de a parea ridicoli in ochii unora. Personal, apreciez provocarile si nu le iau in nume de rau. Dimpotrvia, cred in capacitatea comunicarii(chiar si in contradictoriu) de a aduce oamenii mai aproape pt simplul fapt ca nu avem nu numai toate raspunsurile dar nici toate intrebarile.
Sper ca atitudinea mea sa nu fie inteleasa gresit. :)
My regards to everyone!
Paul
Citeste Martin Page - M-am hotarat sa devin prost!
Cine-i geniu stresat poate oricand sa aleaga sa devina prost fericit, nu si viceversa.
Eu sunt geniu stresat si prost fericit, depinde de ora si de zi.
"Fericiti cei saraci cu duhul"
Trimiteți un comentariu